| Poezii |
|
|
|
|
|
Toma Alimoș (Gh. Dem. Teodorescu)
Foicica fagului, La poalele muntelui, Muntelui Plesuvului, In mijlocul Cimpului La putul Porumbului, Pe cimpia verde, -ntinsa, Si de cetine coprinsa, Sade Toma Alimos, Haiduc din Tara-de-Jos, Nalt la stat, Mare la sfat Si vitez cum n-a mai stat. Sade Toma tolanit Si cu murgul priponit In pripoane de argint, Si maninca frumusel, Si bea vin din burdusel, Si graieste in ast fel: - Inchinar-as, si n-am cui! Inchinar-as murgului, Murgului sirepului, Dar mi-e murgul vita muta, Ma priveste si m-asculta, N-are gura sa-mi raspunda! Inchinar-as armelor, Armelor dragutelor, Armelor surorilor, Dar si ele-s fiare reci, Puse-n teci De lemne seci! Inchinar-oi codrilor, Ulmilor Si fagilor, Brazilor, Paltinilor, Ca-mi sint mie fratiori, De poteri ascunzatori; D-oi muri, M-or tot umbri, Cu frunza m-or invali, Cu freamatul m-or jeli! Si cum sta De inchina Codrul se cutremura, Ulmi si brazi Se cletina Fagi si paltini Se pleca Fruntea De i-o racorea, Mina De i-o saruta; Armele din teci iesea, Murguletu-i rincheza. Pina vorba-si ispravea, Burduselul Ridica, Vinisorul Ca gusta Si-n picioare se scula. Ochii-si negri d-arunca, Peste cimpuri se uita Si dparte ce-mi zarea? Ca-mi venea, mare, venea Stapinul Mosiilor Si domnul cimpiilor, Manea, slutul Si uritul; Manea, grosul S-artagosul; Venea, mare, ca vintul, Ca vintul si ca gindul, Cu parul lasat in vint, Cu maciuca de pamint. Pin' la Toma cind sosea, Din gurita mi-i graia: - Buna ziua, veriscane! - Multumescu-ti, frate Mane! - D-ale, Tomo Alimos, Haiduc din Tara-de-Jos, Nalt la stat, Mare la sfat, Pe la mine ce-ai catat? Copile Mi-ai inselat, Florile Mi le-ai calcat, Apele mi-ai turburat, Livezi Verzi Mi-ai incurcat, Paduri Mari Mi-ai darimat. Ia sa-mi dai tu mie seama, Ia sa-mi dai pe murgul vama! Toma, mare, d-auzea, Din gurita-i cuvinta: - Cei vazut Om mai vedea, Ce-am facut Om judeca; Pin-atuncea, mai firtate, Da-ti minia la o parte Si bea ici pe jumatate, Ca sa ne facem dreptate! Toma, pin' sa ispraveasca, Ii da plosca haiduceasca Pe jumate s-o goleasca, Minia s-o potoleasca, Ca c-un frate sa vorbeasca. Manea stinga Si-ntindea Sa ia plosca Si sa bea, Iar cu drepta Ce-mi facea? Palos mic ca rasucea, Pintecele I-atingea, Matele I le varsa Si pe cal incalica, Si fugea, nene, fugea, Vitejia Cu fuga! Foicica de rogoz, Savai, Toma Alimos, Haiduc din Tara-de-Jos, Nalt la stat, Mare la sfat Si vitez cum n-a mai stat, Cumpatul ca nu-si pierdea. Mina La rana Punea Si din gura cuvinta: - D-alelei, fecior de lele Si viteaz ca o muiere, Nu fugi, ca n-am dat vama, Nu fugi, c-o sa-mi dai seama! Vreme multa nu pierdea, Matele ca-si aduna, Cu briu lat se incingea, Mijlocelul ca-si stringea Si la murgul se ducea, Si pe murg incalica, Iar din gura mi-i graia: - Murgule, murgutul meu, Dat-mi-te-a taica-tau Ca sa-mi fii de ajutor La nevoie si la zor, Sa te-ntreci cu soimii-n zbor Pin-o fi ca sa nu mor. Tinerel ca m-ai slujit, Dar s-acuma, imbatrinit, Sa te-ntreci la batrinete Cit puteai la tinerete. Azi te jur pe Dumnezeu Sa ma porti ca gindul meu Si s-ajungi p-al ciine rau, Ca mi-a rapus zilele, Zilele, ca ciinele, Pentru tine murgule! Pina Toma se gateste, Murgul coama-si netezeste Si din gura mi-i graieste: - Lasa seaua, sai pe mine, Si de coama tin-te bine, Ca s-arat la batrinete Ce-am platit la tinerete! Pina Toma se tinea, Murgul, mare, si zbura; Si zbura tocmai ca vintul, Fara s-atinga pamintul. Cit o clipa de zbura, Mult pe Manea-l intrecea, Iara Toma, de-l vedea, Indarat se intorcea Si din fuga-i cuvinta: - Maneo, Maneo, fiara rea, Vitejia ti-e fuga, Ca, de m-ai junghiat hoteste, Mi-ai fugit si miseleste. Ia mai stai ca sa-ti vorbesc Pagubele sa-ti platesc, Pagubele Cu taisul, Faptele Cu ascutisul! Bine vorba nu sfirsea, Murguletu-si repezea Si cu sete mi-l lovea; Capu-n pulbere-i cadea, Iar cu trupul sus, pe sea, Calu-n lume se ducea. Foicica micsunea, Vreme multa nu trecea Si pe Toma-l ajungea Moarte neagra, moarte grea. De pe cal descalica, Ochiul Se-mpaienjenea, Capul I se invirtea Si-n des codru se pleca, Iar din gura ce-mi graia? - D-alelei, murgutule, D-alelei dragutule, Ce-am gindit Am izbindit, Dar si ceasul mi-a sosit. Sapa-mi groapa din picior Si-mi asterne finisor, Iar la cap si la picioare Pune-mi, pune-mi cite-o floare: La cap, floare De bujor, Sa mi-o ia mindra cu dor, La picioare, Busuioc, Sa ma plinga mai cu foc. Apoi, mare, sa te duci, Drumu-n codri sa apuci Pin' la paltinii trazniti, Unde-s fratii popositi. Nimeni friul sa nu-ti puie, Nici pe tine sa se suie, Far' d-un tinar sprincenat Si cu semne de varsat, Cu par lung si galbior, Care-mi este fratior, Fratior de vitejie, Tovaras de haiducie. Numai el friul sa-ti puie Si pe tine sa se suie; Tu sa-l porti si pe el bine, Cum m-ai purtat si pe mine! Bine vorba nu sfirsea, Sufletelul ca-si dedea: Codrul se cutremura, Ulmi si brazi Se cletina Fagi si paltini Se pleca Fruntea De i-o racorea, Mina De i-o saruta, Si cu freamat il plingea. Murgul jalnic rincheza, Cu copita ca-mi sapa, Groapa mica ca-i facea, Finisor ii asternea, Floricele ca-i sadea, Cu trei lacrimi le stropea, Drumu-n codri c-apuca Si mergea, mare, mergea Pin' la paltinii trazniti, La voinicii popositi. 
|
|
 |