| Poezii |
|
|
|
|
|
Meșterul Manole (Ion Taloș)
Cei nouă zidari, Nouă meșteri mari Ei se socotea, Ca ei să mi-ș facă Zid de mănăstire Să nu fie-n lume. Zâua zâduia, Noaptea se surpa. Ei se socotea, Jurământ punea Ca ei să nu spuie La neveste-acasă Și care va merge Meșterul Manole Luni de dimineață Cu prânzu-nainte... În zâd s-o zâduiască. Opt necredincioși... Credinț-o călcatu, Credință n-avea Și ei le spunea, Ele nu venea. Manole, Manole, Meșteru Manole, El credința-și ține Că el că nu-i spune La nevast-acasă. Luni de dimineață Ea mi se scula, Pruncu și-l scălda, Prânzu și-l făcea, La bărbat pleca. El când o vedea, Din gură grăia: De-ar da Dumnezeu Rugu să-i răsaie, Pe ea să mi-o-ncurce, Mâncarea s-o verse, Doar vremea va trece. Rugu-i răsărea, Ea mi-l d-ocolea, Măi tare venea. El când mi-o vedea, Cu mâna-i făcea 'Ndărăpt să se-ntoarcă. Ea, când îl vedea Măi tare venea, La el ajungea, Mâncarea punea. Zâdarii mi-o lua Și-n zâd mi-o punea. Nimic nu-i vorghea, Num-o zâduia, Zâd pân-la genunchi. Ea din grai grăia: - Voi nouă zidari, Nouă meșteri mari, Doar voi nu glumiți De mă zâduiți Zâd pân-la genunchi? Nimic nu-i zicea, Num-o zâduia, Zâd până la brâu, Ea iar din grai grăia: — Manole, Manole, Meștere Manole, Dar voi nu glumiți De mă zâduiți Zâd până la brâu, Că zâdu mă strânge, Țâțișoara-m' curge Și copilu-m' plânge. Nimic nu-i zicea, Num-o zâduia Zâd până la țâțe. Ea iar din grai grăia: - Manole, Manole, Meștere Manole, Ție nu ți-i milă De a ta soție? Că zâdu mă strânge, Țâțișoara-m' curge Și copilu-m' plânge. Nimic nu-i zicea Num-o zâduia Zâd până la gâtu. Ea iar din grai grăia: - Manole, Manole, Meștere Manole, Ție nu ți-i milă De a ta soție? Văd că nu glumiți De mă zâduiți. Zâd până la gâtu, Că zâdu mă strânge, Țâțișoara-m' curge Și pruncușoru-m' plânge. Da'voi să-mi lăsați Loc leagănului La căpu zâdului, Vântu când o bate Ni l-o legăna Și când îmi va ninge Pruncu mi l-o unge Și când o ploua Pruncu-l va scălda. Lui cu mama lui, Lui cu mama lui! 
|
|
 |