Poezii |
E sărbătoare la Florii (Petru Dugulescu)
E sarbatoare la Florii - Cum n-a mai fost vreodata, Caci Cel prezis de profetii, Azi in Sion se-arata. Smerit, cu chipul Sau senin, Inconjurat de gloate, Isus, calare pe asin, Coboara spre cetate. In maini, cu crengi de palmier, Ii ies multimi in cale; Rasuna al Iudeii cer, De cint si osanale. Rasuna coruri de copii Multimea se tot strange, E sarbatoare la Florii, Dar Imparatul plange: "Ierusalim, Ierusalim, Ce mi-ai respins iubirea Si darul pacii cel sublim - Iti plang nenorocirea. Dusmanii vor imprejmui Tot zidul tau cu schele, Iar pentru mame si copii Veni-vor vremuri grele." Cu lacrimi calde pe obraz Plangea Ierusalimul ... , Dar plansul lui mai scalda azi New Yorkul si Kremlinul. Vazduhul Terei e brazdat - De undele divine, Iar orologiile bat Sfarsitul care vine. E sarbatoare pe pamant Si lupta pentru pace, Se flutura lozince in vant, Dar Printul pacii tace. Azi, nu romani si nici barbari, La porti vin cu stafeta, Ci mii de monstrii nucleari - Ameninta planeta. E sarbatoare si e joc Si muzicile canta, Dar pace tu nu ai deloc Si moartea te-nspaimanta. El hotaraste iar o zi Azi, cat se poate spune, Pe Printul pacii-L poti primi, Nu amana pe maine! |