Poezii |
Hristos a'nviat (Alexe Mateevici)
Se asternuse piatra pe proaspatul mormant Si noaptea coborase, acoperind cetatea. Se linistise neamul vanzarii.Pe pamant Era o taina mare... minune-apropiata. Au stat tacuti de paza cei doi ostasi strajeri Ne-atinsi de maretia adancurilor firii, Nepresimtind venirea minunii celei mari Ce-avea sa schimbe fata si rostul omenirii. Si iata miezul noptii, de stele-mpodobit: Un tunet lung s' aude, pamantu-n el vueste. Adanci puteri il misca, izbindu-l. Sguduit Mormantul se deschide: scriptura se implineste. Lumini lucesc la gura mormantului deschis, Intunecimea piere o clipa-n toata firea... Hristos invie!... Paznici, sa fie voua vis, Lumina va orbeste, v'a inlemnit uimirea! Lumina~ din lumina cerescului cuprins Luceste-acum pe chipu-i. Il'nalta biruinta. Si, lepa~da^nd pa~ma^ntul, ii lasa foc nestins Pe calea mantuirii: nadejdea si credinta. Cu moartea Sa, pe cruce murind nevinovat, Ne-a dat El noua pilda a marei jertfi de Sine, Cu moartea Sa pe moarte calcand a inviat Spre invierea vietii in faptele de bine. Cantati cu bucurie acelui Ce-a scapat Pe om si omenirea de moarte sufleteasca. E Pastele! Vieata! Hristos a inviat! Iubire intre oameni si pace sa domneasca. |