Poezii |
Clopotele de paști (C. Z. Buzdugan)
Miezul noptii, e-o tacere pste tot orasul, sfanta... Dar deodata glas de clopot tot vazduhul il framanta! Da semnalul, ca un tunet, primul, clopotul cel mare, Grav, maret vuind in noapte,-o razboinica chemare Raspandind talaz de sunet ca talazurile marii, Tot mai grav, tot mai departe, in adancurile zarii. Desteptat din somn, raspunde clopotul cel mijlociu, Cam dogit, batranul clopot, dar sfatos, cucernic, viu... In sfarsit, cu ritmul vesel, clopotele mici si ele Bat sonor in noaptea clara sub albastru plin de stele, Iar metalicele note revarsate val cu val Par o grindina de aur pe-o cupola de cristal. De departe-n lungi ecouri, mii de sunete de clopot Isi amesteca-armonia in acest feeric ropot. -"Primavara" lung rasuna prin vazduhuri cadentat, Iar ecoul bland raspunde: "Adevarat a inviat!"... Si cand templele sfintite deschid vechile lor porti E-ntr-un gand intreg pamantul: "A-nviat Christos din morti!"... Fratilor, cand voci de clopot spun minunea lui Iisus, Ridicati-va din tarna, va-naltati mai sus, mai sus! Desteptati-va si-aprindeti iarasi candela vegherii Salutati in mandre canturi sarbatoarea primaverii. Uniti glasurile voastre cu al clopotelor cor Innoiti-va viata la al vietii sfânt izvor!... |