Poezii

Zorica Latcu Spovedanie Doamne, dintr-a inimii prisaca, Dorurile-n roi spre Tine pleaca. Lunga-i calea foarte, pan' la Tine... Cum s-o afle bietele-mi albine? Fac popas in ierburi inflorite, Spornic sug dulceata din ispite Si sa bea din floare daca-ncearca Aripa de pulbere si-o-ncarca. Din maces, din crini, din matraguna, Mirosul florilor in stupi l-aduna. Mustul dulce-luminos le-mbata. Au uitat spre Tine drumul, Tata. Ca margaritarele-n siraguri, Lin s-aseaza faguri langa faguri. Doamne, intr-a inimii prisaca, Dorurile ceara or sa-ti faca Si din ceara Ti-oi aprinde Tie, Maine, la vecernie, faclie.