Poezii

Zorica Latcu Întrupare Din slava Ta cereasca Te coboara, Spre Bethleemul sufletului meu Si-n staulul smereniei, Fecioara, Intrand, sa nasti pe unul Dumnezeu. Sa-L infasori in cantece de slava, Ca-n scutece subtiri de bumbacel; Si ca-ntr-o iesle plina de otava, In pacea Duhului sa-L culci pe El. Pleca-vor magii, soli din alta zare, Calauziti de focul alb de stea, S-aduca nou prinos de inchinare, La staulul smereniei, Doamna mea. Ci eu voi pune-n mana lor batrana Tot aurul cuvantului istet; Voi fauri din versul meu, Stapana, In jarul gandului comori de pret. Caldura rugaciunilor de seara Va-nfierbanta cadelnitele reci: Tamaia magilor va arde iara, Cu fum de proslavire pana-n veci. Si ca sa fie plina daruirea, Voi presara in visteria lor, Cu boabele de smirna grea, iubirea, Cea fara de prihana si cu dor. Stiu ca nu-s vrednica, Fecioara, Sa-ti fiu in noapte acoperamant; Ci-n mila Ta din ceruri Te coboara, Sa nasti in duhul meu pe unul Sfant.