Poezii

Vasile Alecsandri Deșteptarea României * 1848 Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare, N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător, Ce se-nalță pân' la ceruri din a lumii deșteptare, Ca o lungă salutare Cătr-un falnic viitor? Nu simțiți inima voastră că tresare și se bate? Nu simțiți în pieptul vostru un dor sfânt și românesc La cel glas de înviere, la cel glas de libertate Ce pătrunde și răzbate Orice suflet omenesc? Iată! lumea se deșteaptă din adânca-i letargie! Ea pășește cu pas mare cătr-un țel de mult dorit. Ah! treziți-vă ca dânsa, frații mei de Românie! Sculați toți cu bărbăție, Ziua vieții a sosit! Libertatea-n fața lumii a aprins un mândru soare, Ș-acum neamurile toate către dânsul ațintesc Ca un cârd de vulturi ageri ce cu-aripi mântuitoare Se cerc vesel ca să zboare Către soarele ceresc! Numai tu, popor române, să zaci vecinic în orbire? Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator? Numai tu să nu iei parte la obșteasca înfrățire, La obșteasca fericire, La obștescul viitor? Până când să creadă lumea, o! copii de Românie! C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi? Până când să ne tot plece cruda, oarba tiranie Și la caru-i de trufie Să ne-njuge ea pe noi? Până când în țara noastră tot străinul să domnească? Nu sunteți sătui de rele, n-ați avut destui stăpâni? La arme, viteji, la arme! faceți lumea să privească Pe câmpia românească Cete mândre de români! Sculați, frați de-același nume, iată timpul de frăție! Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpați Aruncați brațele voastre cu-o puternică mândrie Și de-acum pe vecinicie Cu toți mâinile vă dați! Hai, copii de-același sânge! hai cu toți într-o unire Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim. Pas, români! lumea ne vede... Pentru-a Patriei iubire, Pentru-a mamei dezrobire Viata noastră să jertfim! Fericit acel ce calcă tirania sub picioare! Care vede-n a lui țară libertatea re-nviind, Fericit, măreț acela care sub un falnic soare Pentru Patria sa moare, Nemurire moștenind. * Această poezie nu a fost publicată în ediția l-a a Doinelor, fiindcă volumul, tipărit la Paris, avea a trece prin Austria pentru ca să intre în România.