| Tabel cronologic |
| 1830 ianuarie se naște la București, în mahalaua Pescăria Veche, Petre Ispirescu, scriitor și folclorist. Tatăl său Gheorghe avea o frizerie. Mama, Elena, de origine transilvăneană, era, se pare, o povestitoare neîntrecută. De la părinți sau de la calfele și clienții tatălui său, Ispirescu a putut asculta, în copilărie, numeroase creații populare, mai ales basme. "N-am trecut nici patru clase primare", mărturisește Ispirescu lui J. U. Jarnic. Din inițiativa mamei, Petre este deprins să citească de către dascălul Nicolai de la biserica Udricani din cartierul lor (pe atunci Bucureștii aveau 90 de cartiere). |
|
| 1840 Petre Ispirescu își continuă studiile la cantorul Lupescu de la biserica Olteni. |
|
| 1842 Băiatul învață "psaltichia" cu profesorul de muzică George Voiculescu de la biserica Domnița Bălașa. Curând, împreună cu alți cinci elevi, el cântă în fiecare duminică la mesă și câștigă astfel lunar, timp de doi ani de zile, câte 10 lei pa lună. Din pricina lipsurilor materiale, se vede nevoit, la 12 ani, să-și asigure singur existența. |
|
| 1844 Nereușind să-și desăvârșească instrucția în școală, dar avid de cât mai multe cunoștințe, Ispirescu intră ucenic la tipografia condusă de Z. Carcalechi, sperând că acolo unde se tipăresc cărțile se poate studia. Z. Carcalechi edita din 1843 ziarul "Vestitorul românesc". Aici Ispirescu lucra câte 14 ore pe zi. |
|
| 1848 Se califică în meseria de tipograf. Devine serios, stăruitor și solitar. Patronul îi mărește salariul și responsabilitățile, iar duminicile îl invită să-și petreacă timpul liber în familia sa, probabil, în speranța de a-și mărita fiica după dânsul. |
|
| 1849 Pentru a o distra pe maică-sa întristată de doliul recent, Petre învață să cânte la ghitară. Înzestrat cu simț artistic, scrie primele sale versuri. Dar continuă să creadă pe parcursul întregii vieți, fără a putea fi satisfăcut: lipsa sa de instruire este prea mare. La fel și în cazul prozei memorialiste, ca și în cel al versurilor, încercările sale rămân îmbinări hibride de influențe insuficient asimilate. |
|
| 1853 Un amic în vârstă, medic, și un negustor, un om retras de afaceri, îl învață franceza dându-i lecții seara după lucru. Nopțile medita. Când avea timp scria pe tot felul de hârtii și citea tot ce-i cădea în mână. |
|
| 1854 Patronul său, de astă dată, îi propune s-o ia în căsătorie pe-o nepoată. Petre refuză, părăsește tipografia și se angajează la alta Copainie. Aici se tipăresc în traducere Atala, Paul și Virgina, Swift, Rousseau, Dumas, Victor Hugo, Cervantes. Petre continuă să locuiască împreună cu mama și-și petrecea duminicile acasă; depune eforturi să citească Fabulele lui Florian în original. |
|
| 1858 Acceptă să imprime, fără a prezenta textul cenzurii, Corespondența secretă a principelui Vogoride, un text util al unui grup de partizani ai Unirii Principatelor. Poliția îi arestează pe toți participanții afacerii, în afară de Ispirescu, care petrece trei săptămâni în închisoare, pierzându-și serviciul și rămânând astfel trei luni fără lucru. Abia la finele anului, Vasile Boerescu, participant al Unirii și viitorul ministru de externe, îi oferi direcția unei tipografii mai moderne, care poseda prima presă mecanică din București și imprima revista "Naționalul". |
|
| 1859 Are loc Unirea celor două principate românești prin alegerea domnitorului Moldovei și al Valahiei A. I. Cuza. Ispirescu urmărește cu interes evenimentele. |
|
| 1860 La tipografie, el devine asociatul unei părți egale: Boerescu deține capitalul, iar Ispirescu direcția și activitatea. Lucrătorii și clienții îi poartă stima și respectul. A fost perioada cea mai fericită din viața lui, mai luminoasă în stare a bucura pe maica lui sărmană. Trăia în liniște și pace, cu conștiința împăcată. |
|
| 1861 Decide să se însoare. Își cumpără o casă pe strada Sălciilor, astăzi în plin centrul Bucureștilor. Activitatea sa de tipograf îl face să intre în contact cu scriitorii și cu oamenii timpului său. (I. Ionescu de la Brad, N. Filimon, I. Ghica, D. Bolintineanu). |
|
| 1862 Talentul său se dezvăluie însă în basme, căci limbajul popular îi era mai apropiat și îl stăpânea ca un adevărat povestitor anonim. Primele basme, șase la număr, le publică în "Þăranul român" la îndemnul lui N. Filimon. Este vorba de basmele Tinerețe fără bătrânețe și viață fără moarte, Prâslea cel voinic și merele de aur, Balaurul cel cu șapte capete, Fata de împărat și pescarul, Fiul vânătorului și în același an tipărește și prima culegere de basme astăzi devenită o raritate bibliografică. |
|
| 1863 Vasile Boerescu, asociatul său, își vinde imprimeria și Ispirescu rămâne fără lucru. C. A. Rosetti, viitor ministru, îl invită să ia direcția imprimeriei unde ieșea de sub tipar Românul, revista partidului liberal, atunci în opoziție. |
|
| 1864 Guvernul suprimă Românul: Ispirescu din nou se află fără serviciu. împreună cu alți asociați, Walter și Gobl, fondează "Tipografia Lucrătorilor asociați". Poemele lui Bolintineanu, imprimate de Ispirescu, se învrednicesc la Expoziție de madalia de argint. Cu un an mai târziu Ispirescu conduce personal foaia "Tipograful român". Timp de un
deceniu, din 1862 până în 1872, autorul nu publică nici un basm. |
|
| 1866 Abdicarea de la tron a domnitorului A. I. Cuza este consemnată cu regret de către Revista sa. La invitația lui Ion Ghica, ministrul de interne, acceptă să supravegheze și să ia direcția Imprimeriei de Stat. Demisionează peste doi ani. |
|
| 1868 Ispirescu, coasociat împreună cu alți trei asociați, fondează "Noua tipografie a Laboratorilor români". Lucrează temeinic, dar cheltuielile devin o chestiune complicată. |
|
| 1872 Apare cea de-a doua serie de basme: Legende sau basmele românilor. Ghicitori și proverburi. Cu o prefață de B. P. Hasdeu. Situația lui se ameliorează. Este încurajat, apreciat pentru calitățile scrisului său și pentru cunoașterea profundă și inestimabilă a creației populare. |
|
| 1873 Scoate de sub tipar la Marea tipografie a Laboratorilor români Snoave sau povești populare. |
|
| 1874 Publică Snoave sau povești populare la aceeași tipografie. |
|
| 1876 Apar Ispravele și viața lui Mihai Viteazul. |
|
| 1877 Publică un articol intitulat Basme române și basmele franceze. |
|
| 1878 Rămas de unul singur la imprimerie, Ispirescu îi transformă numele în "Tipografia Academiei Române". Moses Gaster publică un articol elogios despre Ispirescu în "Magasin fur die Literatur des Auslandes". |
|
| 1879 Imprimă volumul Din poveștile unchiului sfătos, basme păgânești, sub influența lui A. I. Odobescu care de fapt le și prefațează. Basmele constituie o prelucrare de mituri din folclorul universal, fragmente de mitologie greacă povestită pentru copii și într-un limbaj popular. |
|
| 1880 Moses Gaster publică un nou articol despre Ispirescu în "Literatur Blatt fur die Germanische und Rumanische Philologie". Își petrece nopțile copiind texte pentru J. Urban Jarnik care proiecta să facă la Viena o Crestomație română de texte vechi rare. Munca nu se lăsă mult așteptată. Cu această ocazie luä contact cu Eminescu și cu Slavici și reuși, în urma lecturilor destul de sistematice, să dea viață vechilor texte ale literaturii române. |
|
| 1881 Pentru întâia oară în viață Ispirescu părăsește Bucureștii pentru a se întoarce înapoi și vine la Roșiorii-de-Verde, un orășel situat la 120 km de București, unde fiică-sa trebuia să fie numită institutoare. |
|
| 1882 Publică principala operă a vieții sale Legende sau basmele românilor, adunate din gura poporului de Ispirescu, culegător-tipograf, unde figurează 37 din cele mai frumoase basme, cu o prefață de Vasile Alecsandri. Articole elogioase apar în Revista de Istorie, arheologie și filologie, Gazeta Transilvaniei, Telegraful român, România liberă, Familia. Academia însă nu încoronă volumul, după cum îl făcuse Alecsandri să spere pe autor. |
|
| 1883 Un librar din provincie reimprimă și desface volumele scriitorului. La 21 iunie Ispirescu are prima congestie cerebralä. |
|
| 1885 Se preocupă, primul la noi, de valorificarea folclorului copiilor, în volumul Jocuri și jucării de copii, adunate de Ispirescu, culegător-tipograf (Sibiu, Editura Institutului tipografic). |
|
1886 Din poveștile unchiului sfătos, Despre pomul Crăciunului (Krist-Baum) de Ispirescu culegător-tipograf, (București, Tipografia Academiei Române).
Povești morale, adunate din gura poporului de Ispirescu, culegător-tipograf, București, Tipografia Academiei Române. |
|
| 1887 La 27 noiembrie o nouă congestie cerebrală îl lovește la masa de lucru și îl duce în bezna nopții. ªedința literară a grupului de la Revista Nouă (compusă din Ionescu-Gion, Delavrancea, Vlahuță, Hasdeu) este suspendată la anunțarea morții sale. Majoritatea publicațiilor publică necrologuri. |
