Mateiu Ion Caragiale |
|
|
|
Mateiu Ion Caragiale | (1885 - 1936) |
|
|
Note Bibliografice |
|
Născut |
|
25 martie 1885 |
|
București |
|
Decedat |
|
7 ianuarie 1936 |
|
București |
|
Tabel cronologic |
1885 martie 25 (stil vechi 12) Se naște la București Mateiu, fiul cel mai mare al scriitorului Ion Luca Caragiale. Fiu natural; mama: Maria Constantinescu, rentieră, 21 ani; I. L. Caragiale, 33 ani, rentier. |
|
cca. 1892-cca. 1902 Studiazä la colegiul Sf. Gheorghe, al cärui director intre 1889-1903 este Anghel Demetriescu, "excelentul meu director și maestru de istorie", cum spune Matei Caragiale. Din timpul acesta datează temeinica sa inițiere istorică și heraldică. Tot acum va fi c noscut, probabil, indeaproape, cercul amicilor lui Anghel Demetriescu: Delavrancea, arhitectul Mincu, St. C. Hepites, dr. C. Istrati, N. Petrașcu. |
|
1904 noiembrie-1905 mai, Berlin. Dacă nu urmeazä, potrivit dorinței tatälui säu, dreptul, in schimb, paralel, cu lecturi fructuoase, pätrunde farmecele marelui oraș, pe care le va
evoca în povestirea sa Remember. |
|
1906 București. Studii de drept, pe care nu le termină, și examene la Universitatea din București, despre care Delavrancea îi relatează lui I. L. Caragiale, la Berlin. |
|
1907 vara După o referințä din Remember: "Fusesem greu bolnav în București și mä întorsesem la Berlin, acasä". |
|
1910 Prim concept al romanului Craii de Curtea-veche (vezi notița completă la anul 1929). |
|
1911 Prim concept al povestirii Remember (vezi notița completă la anul 1924). |
|
1912 aprilie Apar in Viața românească (nr.4) primele 13 poezii ale lui Mateiu Caragiale: Clio, Lauda cuceritorului, Prohodul războinicului, Noapte roșie, Călugărița, Boierul, Aspra, Înțeleptul, Cronicarul, Domnița, La Argeș, Trântorul și Curțile vechi. |
1912 3/16 iunie, Leipzig. Scrisoare prin care poetul Panait Cerna felicită pe Ion Luca Caragiale pentru poeziile fiului său, apărute in Viața românească. La 5/18 aceeași lună, I. L. Caragiale răspunde poetului Cerna (textul scrisorii necunoscut). |
1912 9/22 iunie, Berlin. Moartea lui I. L. Caragiale. Mateiu asistă la inmormântare. |
1912 25/7 octombrie-1914 4/17 ianuarie. ªef de cabinet la Ministerul Lucrărilor Publice (ministru: Al. Bădărău). |
|
1913 martie Apar în Viața românească (an. VIII, 3, martie) poeziile: Grădinile amăgirii, Întoarcerea învinsului și Mărturisire. |
|
1916 7 mai Apare în Flacăra (an, V, nr. 30, 7 mai) poezia Dregătorul. |
|
1919-1921 ªeful biroului Presei din Ministerul de Interne. |
|
1923 Se căsătorește cu Marica Sion, care îi aduce o mică proprietate la Fundulea (Ilfov); domiciliază acum în București, str. Logofătul Stroici (fostă Surorilor) nr.9, iar mai târziu în str. Robert de Fleurs 9 A. |
|
1924 Apare Remember, editura "Cultura Națională", 1924. Etapele acestei lucrări, la care folosim și însemnările autorului, sunt următoarele: "Conceput în timpul promenadelor nocturne la ªosea, în 1911; remaniat progresiv; definitiv în 1921, când a apärut în revistä" (text francez). În Viața românească a apărut in august 1921, fiind subdatată: 1914. |
|
1925 Antologia poeților de azi de I. Pillat și Perpessicius, vol. I, 1925 cu un portret de Marcel Iancu, înregistrează, pentru prima dată, comunicat de autor, titlul volumului de versuri, apărut peste 11 ani: Pajere. În antologie se tipăresc poeziile: Boierul, Trântorul și Curțile vechi. |
|
1926 martie-1928 Se tipărește in revistaGândirea, romanul Craii de Curtea-veche. (Etapele detaliate ale acestei lucrări, sub anul 1929.) |
|
1927 28 noiembrie Pentru a treia oară (primele două redacții s-a pierdut), incepe redactarea unor "pagini de jurnal", diferite de cele dinainte "prin totala absență a vreunei preocupări literare". Aceste note, intemeiate pe fapte și reacțiuni, le scrie "numai pentru sine". (Extrase in Opere, ed. Perpessicius, 1936, pp.312-323.) |
|
1928 ianuarie Hotărât să intre în diplomație, intreprinde un drum la San Remo, pentru a intâlni pe N. Titulescu, atunci ministru de externe. Oprire la Triest, apoi prin Lombardia inundată, pe riviera italiană, notând de-a lungul drumului, ceea ce ochiul său distinge artistic in arhitectură, urbanistică, peisaj floral. Vizitează cimitirul din San Remo, unde e
înmormântată, din 1907, Eliza Sion, mama soției sale. Primit in audiență, la hotelul Miramare, de N. Titulescu. La intoarcere, oprire in Milano. Plimbare cu tramvaiul pe o "memorabilă" ploaie torențială; traversează galeria Victor Emanuel, plină de lume; in fața teatrului Scala, se afișa "Aurul Rinului", pe care-1 auzise cu douăzeci și cinci de ani
in urmă. Vineri, 27 ianuarie la Triest; duminică, 29 ianuarie in București. |
1928 22 iunie Înalță la conacul din Sion (Fundulea) steagul casei sale ("coup vert sur jaune"). |
|
1929 Apare în librării, editat de "Cartea Românească", romanul Craii de Curtea-veche. Etapele acestei lucrări, după notele consemnate de autor, sunt următoarele: Conceput (nebuleusement) in 1910. Partea I (Intâmpinarea crailor), scrisă complet dintr-un condei, in 1916, 1918, 1919; remaniată apoi în detalii; Partea a II-a (Cele trei hagialâcuri), anume pasajii, precum intrarea lui Pașadia și Pirgu in restaurant, in 1918; voiajul lui Pantazi pe glob in 1920, voiajul in trecut, al lui Pașadia, in 1921 ("scris pe masa din restaurant, la tripou, în sala de ședințe a judecätorului de pace, culoare verde..."); Partea a III-a (Spovedanii), in 1922 "in timpul celei mai teribile crize" din viața sa; pe vară (iulie), lucrează la spovedania lui Pantazi; la 24 decembrie 1924 termină spovedania lui Pantazi; pe a lui Pașadia, la 4 august 1926; Partea a IV-a (Asfințitul crailor), în 1927; ambele pärți (partea a doua lucrată cu anticipație) terminate până la 1 noiembrie 1927; remaniat, apoi copiat. În revista Gândirea, romanul se tipărește intre martie 1926 (Gândirea, an. VI, nr.2) și octombrie 1928 (Gândirea, an.VIII, nr. 10). Ultimele trei părți din roman 1-au costat nouă ani de lucru intens. |
1929 2 ianuarie Scrie, după insemnările autorului, primele linii din ªcoala țațelor, titlu schimbat apoi in Soborul țațelor din care a rămas doar o filă in trei variante, dintre care, primele două precedate de un epigraf din Le latin mystique de Rémy de Gourmont, carte pe care Mateiu Caragiale o dona, in februarie 1929, lui Francisc Lebrun. |
|
1930 Publică în Gândirea (an. X, nr.12, 1930) un prim fragment din romanul Sub pecetea tainei, rămas neterminat. În Gândirea se tipărește între decembrie 1930-aprilie 1933. Conceput în 1930; titlul fixat în primăvara aceluiași an; începe să-1 scrie la 18 mai 1930. Din insemnările autorului se vede a fi lucrat până la sfârșitul anului 1934 - dar fără spor. Își alege emblema cave, age, tace (ferește-te, lucrează, taci), pe care o introduce și-n stema armelor sale. |
|
1934 29 aprilie, București Străbate "o teribilă criză morală. Starea mea de spirit e probabil aceea a oamenilor care-și simt sfârșitul apropiindu-se și nu mai trag nici o nădejde". |
|
1935 9 mai, Sion (Fundulea) Treieratul și predarea porumbului sunt intârziate din cauza ploilor. Astfel de notații de gospodărie agricolă, minuțioase, se pot formula, așa cum agendele și corespondența atestă, pentru toți anii, cca.1928-1935. |
|
1936 7 ianuarie, București. Mateiu Caragiale se stinge din viață la vârsta de 51 de ani.
| |
1936 cca. mai Apare volumul de poeme Pajere, la "Cultura Națională", al cărui director era acad. Al. Rosetti. Ediția ingrijită de Ma-rica M. Caragiale, cu o notiță bibliografică de Perpessicius și cu un portret inedit de Marcel Iancu. Apare Mateiu I. Caragiale, Opere, ediție definitivä îngrijitä de Perpessicius, Fundația pentru literatură și artă, 1936 (director: acad. Al. Rosetti), cu reproduceri după stampele autorului. În materialul bibliografic, referințe despre o proiectată monografie, consacrată lui Hoditz, personalitate originală, îndrăgostită de arte, a secolului XVIII, al Rosswalde în Silezia. |
|
PERPESSICIUS |
|
|