Cultura

Povești, Fabule și Basme

Grigore Alexandrescu Lupul moralist V-am spus, cum mi se pare, de nu îți fi uitat, Că lupul se-ntâmplase s-ajungă împărat. Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui Ceea ce s-a urmat sub stăpânirea lui. Auzind împăratul că-n staturile sale Fac năpăstuiri multe păroșii dregători, Că pravila stă-n gheare, că nu e deal sau vale Unde să nu vezi jertfe mai mulți prigonitori1, Porunci să se strângă obșteasca adunare Lângă un copac mare; Căci vrea pe unii-alții să îi cam dojenească, Și-n puține cuvinte, Să le-aducă aminte Datoriile lor. Toți se înfățișară; și-nălțimea lupească Începu să vorbească C-un glas dojenitor: "Domnilor de tot felul! Bune sunt astea toate? Datoriile slujbei astfel le împliniți? Nu aveți nici sfială, nici frică de păcate, Să faceți nedreptate și să năpăstuiți? Toate slujbele voastre țara vi le plătește: Încă, pe la soroace, Câte un dar vă face. Dar reaua nărăvire, Ce o aveți din fire, Nu se tămăduiește. Vedeți cu ce morți grele Se isprăvesc din lume Și cum lasă rău nume Acei care fac rele. Gândiți-vă că poate veți da cuvânt odată La-nalta judecată. Gândiți-vă la suflet, și luați de la mine Pildă a face bine." Ãst cuvânt minunat, Pe care domnul lup auz că l-a-nvățat, Trecând pe lângă sat, La ziua unui sfânt, când preotul citea Și propovăduia, Pe mulți din dregători să plângă i-a-ndemnat. "E! ce ați hotărât, jupâni amploiați? Oare-o să vă-ndreptați?" Îi întrebă atunci înălțimea-mblănită, Ce purta o manta de oaie jupuită. "Spuneți, o să schimbați purtarea-vă cea proastă?" - "Să trăiți la mulți ani, dobitocia-voastră, Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat; Ne poate fi iertat, Să vă-ntrebăm smerit, de vreți a ne-arăta, De unde-ați cumpărat postavul de manta?" Când mantaua domnească este de piei de oaie, Atunci judecătorii fiți siguri că despoaie.