Sorcova, vesela, să trăiți, să-mbătrâniți,
ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra, iute ca săgeata, tare ca fierul, iute ca oțelul
Și-am venit cu sorcova, dar o șopârlă-n ea...
Eu până acuma habar n-aveam ce înseamnă o șopârlă. Am crezut ca este un fel de specie de reptilă. Reptilia lacerta în latină, lézard în franceză și-n limba maternă, gușter. Abia acuma am aflat că sunt mai multe feluri de șopârle. Cele care trăiesc în pădure, pe lângă casa omului și cele de pe lângă dosarele salariaților - șopârla dosaris.
Am aflat că oamenii din cele mai vechi timpuri umblau cu șopârle. Cu singura deosebire că atunci le desenau pe piatră iar acuma le scriu pe hârtie. Autorii și acum și atunci - anonimi. Este adevărat că strămoșul omului colabora mult mai mult cu strămoșul șopârlei. Un singur dinozaur, dinozaurul este un fel de șopârlă maxi, iți ajungea pentru 30 de colegi. Cu doi solzi îl promovai pe colegul Neadetral din funcția de șef de peșteră în ceea la serviciul mișcarea bolovanilor.
Pentru cei neinițiați... după preistorie a urmat istoria și primele corporații specializate care sunt, citez din memorie printre altele, casa de șopârle Mazarein, unitățile de galanterie și batiste Iago, chioșcul de otrăvitoare Borgia. Borgia veselă, pe toți care i-a sorcovit gura flori le-a mirosit... dar să revenim la șopârlele noastre.
Pe deosebire de trecut ele sunt ceva mai mici deci mai ușor de transportat. Mai ales dacă sunt prevăzute cu mențiunea "confidențial personal". Ele se înmulțesc prin scris, recomandate sau par avion, oral, prin discuții de la om la șef sau prin cântat.
Sorcova, vesela, veselă s-o crezi mata,
fiindcă unii nu se lasă, și-ți bagă șopârla-n casă.
Tare ca piatra, iute ca săgeata, sună telefonul...
Răspunde nevastă-mea și o voce îi șoptește la telefon: "Fii atentă cucoană că l-am văzut pe gușterul dumitale (adică pe mine) în rând cu o vertebrată blondă la filmul "Splendoare în iarbă"." Soția mea nu s-a lăsat deloc influențată dar mi-a dat un telefon la teatru și mi-a spus: "Vino repede acasă frumosule că te satur eu de noaptea iguanei și mă sorcovește de-o săptămână." Mă rog, să trecem și peste asta.
La capitolul "prietenul la șopârle se cunoaște" aș vrea să citez o întâmplare din tinerețe. Eu vreau să joc rolul principal din piesa "Singuritatea alergătorului de cursă lungă". M-a sprijinit un prieten din tinerețe, m-a susținut în fața consiliului artistic pe care l-a felicitat pentru această inițiativă dar a ridicat o foarte mică obiecție. De ce tocmai eu în locul alergătorului de cursă lungă care am platfus de mic copil. De ce am ascuns asta colectivului... platfus. În ce scop?... Sigur că n-am mai jucat eu, am dus tava la teatru vreo doi, trei ani și pe tavă era șopârla prietenului meu. Haida dârla-dârla, Toma cu șopârla... Mă rog, să trecem și peste asta.
Eu cred că ar fi cazul să se infințeze câteva rubrici pentru iubitorii de șopârle, cum ar fi: șopârle la care s-a răspuns și șopârle la care nu s-a răspuns încă. O șopârlă pe adresa dumneavoastră sau... șopârla preferată. Șopârla mai găsești dar un prieten greu. Mă rog, sigur că am mai putea clasifica șopârle și în maniera următoare: șopârle de jos în sus care, mă rog, trec așa mai neobservate și cele de sus în jos care... Hmm, eu atâta am avut de șopârlit...
Sorcova, vesela, să sperăm că ne-om lăsa
de șopârle și fitile, crocodili și alte reptile.
Ai de spus ceva în viață, spune cu gura și pe față.
De la tinerețe pân' la bătrânețe, pân' la bătrânețe.
La Anu' și La Mulți Ani!
Interpretează: Toma Caragiu
Text: Dan Mihăescu, Grigore Pop
