|
Dar ce vă mirați, eu sunt mefisto, mefisto... Adică dracul. Nu știu dacă vă mai amintiți dar anul trecut am visat că am ajuns în rai. Anul ăsta m-am mutat mult mai jos.
|
|
|
Nu știți ce ponoase trag acuma ca drac. Dacă aș fi știut, dacă aș fi știut... Cum face vreo unul vreo prostie gata și scuza. Nu e el de vină săracul, dracul l-a pus. Eu? Eu, nu știu, vă dau cuvântul meu de onoare că aflu faptul petrecut după ce s-a consumat. Și nu știu atunci de ce mă amestecă pe mine.
|
|
|
Nimerește câte unul o slujbă grasă, cu leafă mare, cu... Și nu-i vorbă că și munceste, ști, muncește, da. Pleacă cu o hârtie la semnat la ora 8 și se întoarce la birou la ora 3. Și îi merge, îi merge. Toți se-ntreabă - mă, cine-l ține pe ăsta în brațe. Dracu' știe... Vă jur, vă jur că nu știu nimic. De unde... Însă ei, ei știu toți. Dar tac, tac pentru că tăcerea e de aur.
|
|
|
Vorba unui corespondent voluntar care a fost transferat la cerere, la cererea șefului. Pe directorul unei fabrici de mezeluri cică l-a pus dracul să fabrice numai parizer. Eu l-am pus? Da ce, eu n-aș mânca și altceva. Că umbli după o felie de șuncă până de m-am înțercat eu copii.
|
|
|
Am auzit odată o discuție între doi pământeni. Zice unul: Bă! M-am întâlnit la cucuieții din deal cu cineva de la conducerea ministerului! Fugi că minți, zice celălalt. Cineva din conducerea ministerului la cucuieții din deal n-a văzut nici dracu'! Ãsta avea dreptate, să mă aghesmuiască cel de sus dacă l-am vazut pe teren.
|
|
|
Pe vremuri fiecare breaslă avea cât un patron în calendar. Cârciumarii, îi aveau pe sf. Petru și Mihai. Pompierii l-aveau pe Ilie. Ãștia din birou l-au pe sfântul scaun și nu se mai dezlipesc de el niciodată.
|
|
|
Mi se mai spune și talpa iadului. Eu? Păi fac unii niște pantofi îi porți o zi două se dezlipește talpa și pe urmă umbli ca ăla din romanul lui Zaharia Stancu. Că pantofii aleluia. Pardon de aleluia că vorba asta vine de la echipa adversă.
|
|
|
Apropos de echipa adversă m-am întâlnit într-o zi cu ăl de sus negru de supărare. Dar ce s-a întâmplat doamne? Auzi mă... L-au găsit pe unul cu 100 kg de undelemn în cămară și au dat vina pe mine. E cum, pe matale doamne? Da, a zis că-i trebuie pentru candelă. Ce-ai de gând cu ăsta doamne? Păi eu zic să-l iei tu. Îl iau doamne, îl iau, te servesc.
|
|
|
Auzi, zice, am fost într-o zi la o expoziție, stătea un tânăr în fața unui tablou. Se uita, se uita, se uita și zicea: dracu' să mă ia dacă înțeleg ceva. Zice cineva, păi dacă vrei să înțelegi citește și tu cronica. Ia cronica și o citești. Demitizarea exaustivă și relational cadoc. Incongruența fenomenologică și introspectiv cromatic. Adică, l-a căutat pe dracu' și l-a găsit pe ta-su. Și parole d'honour, eu n-am pictat niciodată în viața mea. Și tata, săracul, pe căldura aia numai de cronică plastică nu-i ardea.
|
|
|
Am uitat să vă spun că unui tartar bătrân de la I.A.D. îi s-au aprins călcâiele după un drăcușor de fată. A gonit-o din casă pe tartorița lui și s-a mutat cu diavolița. Într-o zi când s-a întors pe neașteptate de la băi, de la Pucioasa, a deschis ușa și a văzut pe dracul gol... gol. A vrut să dea buzna dar n-a putut să intre pe ușă din cauza coarnelor. Și să mai zici că nu e dracul chiar atât de negru. E, sigur că nu e negru, e blond.
|
|
|
Sau, cum am auzit eu pe unul care fugea de muncă că subsemnatul de tămâie. A făcut el ce-a făcut și-a ajuns la dracu'-n praznic. Cică s-a făcut frate cu mine, aiurea! S-a făcut frate cu mine până a trecut puntea. Acolo ca ocupație principală mă trăgea pe mine de coadă și într-o zi l-am auzit la un post de radio făcând ca toți dracii. Culmea ie că tot mie mi-au ieșit vorbe, cică și-a vândut sufletul dracului. Nu e adevărat, l-a vândut ălora pe treizeci de arginți. Cică șopul scuză mijloacele. P'teu drace!
|
|
Eu aș mai fi stat de vorbă cu dumneavoastră dar la noi aztăzi este meci mare, foarte mare. FC Iadul contra FC Raiul. O să spuneți că noi n-avem nici o șansă pentru că toți jucătorii buni sunt în rai. Da, dar arbitri...
|
