| Mă frate-miu, dintre toate lucrurile dupe lumea asta, cel mai mult și mai mult, mie îmi plăcu armata, auz? |
| Pă' armata ie cea mai sirioasa treabă. La armată fiecare lucrușor ie la locul lui, lustruit, numărat, matricolat, gradu ie grad, ordenu ie orden, tot ie rînduit, arînjat,! |
| Neam de neamu nostru să-ntoarsă din catanie gradat. După vremea călărașilor cu schimbu, toată paretă bărbătească din neamu nostru să-ntoarsă acasă cu gradu de sargent. |
| Numa unu Costică a lu Dumitrică a lu Colan ne făcu de rîs. |
| Cînd să-ntoarsă iel acas', ta-su, Dumitrică de, care avea fr'o nouă'j'd-ani și stă la umbră supt un nuc, ca îmbătîrnisă și nu mai vedea bine, zice: |
| - Veni Costică, mă? |
| - Veni, taică! zice noru-să. |
| - Ce grad are fă? |
| - Suptlocotenent! |
| - Vai de capu lui, zice ăl bătrîn, ne făcu de rîs! Nu fu el în stare să să-ntoarcă măcar caprar, dacă nu sargent! |
| D-aia cînd veni vremea de-l louă pe Sucă de răcut, o cam băgarăm pe mînecă. |
| Mă, zic, să știi că ăsta ne face de rușine! Pînă acușica, scăparăm cu obrazu curat, da' acu bag samă, o sfeclim. Ne terfelește Sucă obrazu, ce mai. |
| Ee, îl corporă pe Sucă tocmai pe la Oradea-Mare. Departe al dracu de casă, și iel nu prea scria! |
| Că pe urmă aflarăm noi di ce! Pă' cum să scrie, că di la carceră n-ai voie, știi, di la carceră nu ie voie, și Sucă ăl nostru mai mult p-acolo își făcu veacu! |
| Mumă-să săraca să dă de ceasu mortii..! |
| - Ce-o face Sucă-al meu, ce-o fi de capu lui, cît i-o fi de greu, cum s-o descurca? |
| - Mai lasă-l fă, zic, ce tot îl jelești? Cum să descurcă ăilalț, s-o descurca și iel! |
| - Mărineee, Mărineee, nu să descurcă, că io îl cunosc, ca îi sînt mumă bună! Nu că ie al meu, da-ț spui io țiie: copilaș mai nărod ca Sucă, nu să ezistă! |
| Mă fraților, și cred că are dreptate mă-sa, îl cunoaște ia bine! Pă' dacă nu l-o cunoaște ia, care să chinui cu iel de cînd ieși din ghioace, atunci cine? |
| Pă' stai să-ț spui! |
| Nici nu-ncepusă Sucă al meu bine armata și-ncepu cu ale nefăcute! |
| Pă' în primele zile de armată îi scoasă la cîmp. |
| Zice gradatu: |
| - La dreaptaaa! |
| Þoț să-ntorc la dreapta, numai Sucă la stînga. |
| - Mă, zice capraru, tu iești surd? |
| - Nu! zice Sucă. |
| - Pă' atunci di ce te-ntorci la stînga cînd io zic la dreapta? |
| - D-aia, că pentru mine, stînga ie dreapta. |
| - Cum vine asta? |
| - Pă' io sînt stîngaci! Da' n-ai grije, cînd o-ț zice stînga io o să-ntorc la dreapta și o să fim chit! |
| - Mă, soldat, fii atent la mine-aci! Tu izecută ordenu, că alminteri te chituiesc io, de nu te vez! |
| - Pă' ce sînt io, geam? |
| - Drept, marș în front! |
| - Iote ce ie, zice Sucă, mie să nu-mi zici marș! Ce sînt io, cîine? |
| - Ascultă ostaș, vrei arest? |
| - Pă', n-aș prea vrea! |
| - Atunci învață a mai de căpătîi rînduială din armată, "ordenu ie orden, să izecută, nu să discută".! |
| - Aha! |
| - Nu "aha" ostaș, nu "aha"! Răspunde frumos: "Am înțăles, să trăiț!" |
| - Pă' di ce să-ț zic să trăiești? că matale nu-mi zisăși mie! |
| - Iar discuti? |
| - Pă' nu discut, întreb! |
| - Pă' asta tot discuțiie ie! |
| - Asta n-o mai știam! |
| - Atunci, află și taci! |
| - Atunci aflu și tac. |
| - Zi "să trăiț"! |
| - Pă' nu zisăși să tac? |
| - Mă, iești nărod? |
| - Da, să trăiț! |
| - Bravo, mă, așa! |
| Și iote așa, mă fraților, numa d-eștia făcu Sucă-al meu! |
| Auz, odata iereau pe cîmp la instrucțiie și zice suptlocotenentul: |
| - Aviațiie inamică! |
| Þoț să culcară pe burtă, pin șanțuri.. pe supt tufișuri, ce mai, pe unde apucară. Numa Sucă stă-n picioare-n mijlocu cîmpului. |
| - Ostaș, tu nu te-adăpostești? |
| - Pă' sînt adăpostit, zice Sucă, sînt supt pom! |
| - Mă, unde vez tu pom, mă? |
| - Pă' unde văzuși matale avioane inamice? |
| Mă fraților, să-nebunească omu, auz! Să-nebunească, nu alta! |
| Alta dată, facu una și mai nefacută. |
| Iereau iei toț la instrucțiie și le dete orden: |
| - Culcat! Scoateț lopata și faceți-vă adăpost! Făcura toț gropi și să băgara-n iele. |
| - Acu, zice suptlocotenentul, încărcat armele! |
| - Să trăiț, tovarașe suptlocotenent, io nu găsasc pușca! zice Sucă. |
| - Ce vorba ie asta? Pă' nu veniși cu pușca di la cazarmă? |
| - Ba da, să trăiț! |
| - Și-atuncea unde ie? |
| - Nu știu, fu aci și nu mai ie! |
| Mă fraților, o căta fr'o două ceasuri tot plutonu, pușca nicăiri. |
| - Soldat, o-ncurcaș, zice ofitaru. Curtea marțială te mănîncă! |
| - Pă' di ce? zice Sucă. |
| - Pentru că chierduși pușca! |
| - Io? Cum o chierdui, o avusăi cu mine-aci! |
| - Și unde ie? |
| - Nu știu, însamnă că mi-o fură careva. |
| - Cine mă? Nu vez ca nu sîntem decît noi pe tot cîmpu ăsta? |
| - Io vad, da' nu văd pușca! |
| - Pă' atunci ăl de ț-o lua, ce făcu cu ia, o mîncă? |
| Mă fraților, într-un tîrziu, găsiră pușca. Unde crez că ierea? |
| Cum făcusă groapă Sucă al meu, coperisă pușca cu pămînt. |
| Mă, să supără ofițaru, că zisă că dinadins făcu Sucă, ca să-și bata joc de iel. Ce mai, îl băgă la arest. |
| Ee, da' nu ieși bine de-acolo și facu alta. |
| S-apucă cu alt jurat de pretin al lui, cu care plecasă la armată-npreună, cu Saiche a lu Zăpăcitu, și-ntr-o noapte întoarsără ușor patu în care dormea comandantu de grupă. Îl întoarsără cu capu la picioare, știi? |
| Da' omu săracu, avea patu lipit de părete și ierea-nvățat să să dea jos din pat pe partea dreaptă. |
| Sucă și Saiche întoarsără patu, cum vă spusai, și pi la miezul noptii, strigă Sucă o dată, cît îl ținură bojogii: |
| - Alarmăăă!! Deșteptarea! |
| Comandantul de grupă, săracu, sări din pat la datorie, da' sări drept în zid, ca iel ierea învățat pe dreapta, cum vă spusăi. |
| Dete omu cu capu în zid, de-i trebuira fr'o trei sferturi de ceas, pe urmă, ca să să dezmeticească, că nu mai știa pe ce lume ie. Fugea pin dormitor și urla: |
| - Alarmăăă! Alarmăăă! |
| După ce să dezmetici, îl află pe Sucă, îl scoasă la raport și-l băgă iar la arest pe fr'o zece zile! |
| Noi acas' în timpul ăsta, ne miram di ce nu scrie băiatu?! Di ce n-o scri mititelu de iel? Știi! |
| Da' scrisă o dată, scrisă băiatu, scrisă! |
| Dragele mele, |
| Aflat despre mine ca sînt sănătos, ceia ce va doresc și vouă, că la catanie ie bine și frumos, ca sînt în același pluton cu Sucă și dorm cu patu alături, cu care mă-nțălăg foarte bine. Sucă ie tot nărod cum îl știț, da' ie sănătos și nu-i pasă, că de alminteri nici mie. Io cred că o să izbindesc să mă întorc gradat, Sucă nu cred că prea le face boacăne. |
| Cînd s-o limpezi vinu să-m trimeteț și mie fr'o trei chile și să-i spuneț lu nea Mărin să-i trimeată și lu Sucă, că poate i-l dă majurului și scapă și iel, săracu, să mai doarmă-n pat, că de cînd a venit, ie aproape nedesfăcut, ca iel s-a mutat la arest. Aia ie! |
| Sănătate! |
| Al vostru |
| Sucă. |
| Mă fraților, dacă n-aș fi cunoscut scrisu, ca ie a lu Sucă, n-aș fi stiut ce ie cu a scrisoare. Las' că și așa nu ieream mai lămurit! |
| Pe urmă aflarăm noi, că Saiche a lu Zăpăcitu, scrisasă acas', și Sucă louasă și iel scrisoarea ca să aibă model, știi? Da' nărodu, să louasă cuvînt cu cuvînt dupe scrisoarea lu Saiche. |
| Altă dată, într-o noapte, cînd fu de platon, s-a-pucă și udă toate obielele cu apă, că, știi, cizmele iereau rînduite pe-nculoar cu obietele pe ele. |
| S-apucă Sucă, le udă și deschisă geamurile. Cum iera iarnă, înghețară obiectele zloi, nu alta! |
| Sa-ntîmplă că-n noaptea aia vru colonelul să scoată regimentu la aplicațiie. |
| S-adună tot regimentu, numa plutonu lu Sucă, nu. |
| Pîn' la urmă, să află pricina. |
| Cînd află colonelu că soldați nu să pot încălța, că sînt obielele înghetate, că le-a udat plantonu, vru să-l cunoască personal. |
| Cînd îl văzu pe Sucă, să uită întîi frun ceas la iel, fără să zică o vorbă, că pe dinafară Sucă prea-ntreg, știi? |
| - Ce-a fost în capu tău ostaș, cînd ai făcut asta? |
| - Nimic, să traiț! |
| - Așa cred și io, zice colonelu. Acu știi ce te-așteaptă? |
| - Cam banui io. |
| - Ia pedepsaște-te singur. |
| - Nu poci, zice Sucă. |
| - Di ce? |
| - Pen'ca nu poci să mă bat, singur, să trăiț, și io nu știu decît de bătaie. |
| - Pă' di ce? |
| - Dacă așa mă-nvățară ai mei?! |
| - Or fi știut iei săracii ce fac, zisă colonelu și-l bagă iar la arest. |
| Da' săracu colonel, nu bănuia că o să mai aibă de-a face cu Sucă. |
| După fr'o trei luni, îi vine lu Sucă rîndu să stea de santinelă la poarta regimentului. |
| Vine majuru la iel și-l întreabă: |
| - Mă-l văzuși pe tovarașu colonel? |
| - Nu-l văzui, dacă nu-l văzui, nu-l văzui! Ce mai, dacă nu-l văzui. |
| După o vreme, vine iar majuru: |
| - Mă, veni tovarașu colonel? |
| - Nu veni, nu veni, dacă nu veni, nu veni! |
| - Mă, fii atent la mine-aci! Cînd o veni tovarașu colonel, îmi dai de veste, c-altfel dracu te-a luat! |
| - Am înțeles, să trăiț, cînd vine tovarașu colonel, vă dau de știre, c-altfel dracu m-a luat. |
| Peste frun ceas vine și colonelu. |
| Da' Sucă al meu, în loc să-i dea onoru, știi, zice: |
| - Auz, tovarașu colonel, vez c-o-ncurcaș! Te caută majuru de fr'o trei ceasuri, să vez ce-ț face! |
| Mă fraților, înlemni săracu colonel. Om aproape de pensiie și de cînd ierea iel militar, așa putere de nărod nu văzusă! |
| Să gîndi, să suci, colonelu, și pin'la urmă îl dete pe Sucă la bucătărie, la curățat cartofi și la arînjat mesale. |
| Făcu ș-acolo fr'o două de pomină! |
| Pusă sare în loc de za'ar în cafea și za'ar în loc de sare în ciorbă. Uită cîrpa de șters oalele-n tocană și cuțitu în aluatu de pîine, capela îi cazu în varza călită făcută pentru ofițari. |
| Cînd dete un căpitan să bage furculița în varză, scoasă boneta lu Sucă. |
| Nenărocu lui fu că ierea iscălit pe capelă, cu creion clinuriu, d-ăla chimic. |
| E, asta le-ntrecu pe toate! |
| Să supărară rău și-l trimisără la izamen, la doftori, să vadă ce-o fi-n capu lui. |
| Îl izaminară doftorii fr'o trei săptămîni. Îl ținură supt observație și pe urmă îi deteră un certificat pe care scria limpede: |
| "Soldatu Juvete Tănase Tănăsucă, zis Sucă, nu are nimic în cap, săracu! Iel nu ie vinovat de nimic, că nu ie cu ra voință. Iel ie narod și atît! Recomandăm lăsarea la vatră ca inapt pentru sirviciu militar". |
| Ș-așa mă fraților, ne făcu Sucă de rușine, că nici de armată nu fu bun. |
| Acu să plimbă mîndru pin sat, nu-i ajungi cu prajina la nas. Zice: |
| - Din tot neamu, io am gradu ăl mai mare! |
| - Ce grad, mă? |
| - Nărod la vatră, zice iel. Mai arată-mi unu și-l mănînc. |
| Și are dreptate. De unde să-i scot io încă unu ca iel? De unde să mai scot, un Sucă? Altu ca iel, bag samă, nici nu ezistă! |
