Poezii |
Ana Blandiana
Zbor De boala de care sufăr Nu se moare, Ci se trăiește - Substanța ei este chiar eternitatea, Un fel de cancer al timpului Înmulțindu-se din sine fără oprire. E o boală impecabilă, O suferință perpetuă ca o vocală de sticlă Laminată în văzduhul asurzitor, O cădere Căreia, numai pentru că e fără sfârșit, I se spune zbor. |