Poezii

Ştefan Augustin Doinaş Vestea Şoarece sarind din gura-n gura (pentru cei cu suflet de copil ce-au ieşit pe brânci, printr-o spărtură, din cetatea lor, şi vin tiptil; pentru cei fugari din bătălie, plini de praf şi asudând sub za; pentru ucigaşii cu simbrie dornici foarte a se boteza; pentru făcătorii de hrişoave, care iscodind din ins în ins colectează ghicitori şi snoave şi-ntreţin legenda dinadins; pentru regii cu domnie scurtă, care nu mai au decât un ceas; pentru mamele ce-şi ţin în burtă plozii, ca să-i nască la popas; pentru epilepticii în care diavolul e pedepsit să stea în genunchi şi-n veşnica mişcare; pentru cei călăuziţi de stea; pentru preoţii în mari odajdii, graşi, pletoşi, cu vată în urechi, intonând troparele nadeşdii, plictisiţi de zeul lor cel vechi; pentru cei cu aripi lungi pe umar de la rai şi iad; pentru femei osândite-n gloate fără număr fiecare prin frumuseţea ei; pentru cei ce vând pe cale leacuri speculând durerea tuturor; pentru cei care-au murit de veacuri şi se târâie-n urmaşii lor; pentru cei din alte universuri şi cu alte-nfăţişări; şi chiar pentru autoru-acestor versuri, călărind un falnic arnasar care - asemeni celui din poveste - paşte numai jar şi scuipă foc) toată lumea află trista veste: Întâlnirea nu mai are loc!