Poezii

Ana Blandiana Dacă ne-am ucide unul pe altul Dacă ne-am ucide unul pe altul Privindu-ne în ochi, În ochii noştri în jurul cărora Genele stau ca o coroană de spini Care-ncunună definitiv Orice privire, Dacă ne-am ucide, după ce ne-am privit Cu dragoste fără de ţărm în ochi, Şi, cunoscându-te, ţi-aş spune: Mori, Mori, dragul meu, Va fi atât de bine, Vei rămâne numai cu mine, Tu, cel născut din cuvânt, Vei cunoaşte gust de pământ, Vei simţi ce frumoase sunt rădăcinile Împletindu-ţi prin ele mâinile, Cu nenţeleasa bucurie De-a nu mai fi pentru vecie... Şi, mângâindu-mă, mi-ai spune: Mori, draga mea, Iubita mea cu frunte de octombrie Cuprinsă ca-n icoane De nimb rotund de moarte, Mori, Lasă-ţi culorile în flori, Pletele lungi cărărilor Şi ochii luciu mărilor, Să ştii De unde să le iei, Când vei veni... Dac-am muri deodată împreună Ucigaş fiecare şi victimă, Salvator şi salvat, Privindu-ne fără-ncetare-n ochi, Mult după ce nu vom vedea...