| Poezii |
|
|
|
|
|
George Bacovia
Toamna murind Toamna în grădină își acordă vioara. Plâng strunele jalnic, lung și prelung Și-n goala odaie acorduri ajung... Și plâng în odaie, și eu din vioară... Plâng strunele toate lung și prelung. Fereastra e deschisă... vioarele plâng... O, ninge... și toate se sting... Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit... Îmi cade vioara și cad ostenit, Iar toamna, poetă, cântând a murit. 
|
|
 |