Poezii

Nichita Stănescu Tinerii Se sărută, ah, se sărută, se sărută tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete, se sărută întruna ca și cum ei însuși n-ar fi decât niște terminații ale sărutului. Se sărută, ah, se sărută printre mașinile-n goană, în stațiile de metrou, în cinematografe, în autobuze, se sărută cu disperare, cu violență, ca și cum la capătul sărutului, la sfârșitul sărutului, dupa sărut n-ar urma decât bătrânețea proscrisă și moartea. Se sărută, ah, se sărută tinerii subțiri și îndrăgostiți, atât de subțiri, ca și cum ar ignora existența pâinii pe lume. Atât de îndrăgostiți, ca și cum, ca și cum ar ignora existența însuși a lumii. Se sărută, ah, se sărută ca și cum ar fi în întuneric, în întunericul cel mai sigur, ca și cum nu i-ar vedea nimeni, ca și cum soarele ar urma să răsară luminos abia după ce gurile rupte de sărut și-nsângerate n-ar mai fi în stare să se sărute decât cu dinții.