Poezii

Nichita Stănescu Tinerii Se sărută, ah, se sărută, se sărută tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete, se sărută întruna ca şi cum ei însuşi n-ar fi decât nişte terminaţii ale sărutului. Se sărută, ah, se sărută printre maşinile-n goană, în staţiile de metrou, în cinematografe, în autobuze, se sărută cu disperare, cu violenţă, ca şi cum la capătul sărutului, la sfârşitul sărutului, dupa sărut n-ar urma decât bătrâneţea proscrisă şi moartea. Se sărută, ah, se sărută tinerii subţiri şi îndrăgostiţi, atât de subţiri, ca şi cum ar ignora existenţa pâinii pe lume. Atât de îndrăgostiţi, ca şi cum, ca şi cum ar ignora existenţa însuşi a lumii. Se sărută, ah, se sărută ca şi cum ar fi în întuneric, în întunericul cel mai sigur, ca şi cum nu i-ar vedea nimeni, ca şi cum soarele ar urma să răsară luminos abia după ce gurile rupte de sărut şi-nsângerate n-ar mai fi în stare să se sărute decât cu dinţii.