Poezii |
Nichita Stănescu
Străfund de ochi Valul venind spre mine a împietrit în aer O, chiar și tu, iubito, ai rămas într-o deplină nemișcare. Și timpul are febră O, el mă arde secunda este fixă ca o perlă și stropii valului atârnă-n aer. Tu, atât apuc să strig, tu și cuvântul începe să se vadă încet,âncet cum se vede lăsarea de noapte, cuvânt din două litere: tu. Animal monstruos, înțelesul s-a oprit, și începe să se vadă... |