Poezii

Ana Blandiana Ştiu puritatea Ştiu, puritatea nu rodeşte, Fecioarele nu nasc copii, E marea lege-a maculării Tributul pentru a trăi. Albaştri fluturi cresc omizi, Cresc fructe florilor în jur, Zăpada-i albă neatinsă Pământul cald este impur. Neprihănit eterul doarme, Văzduhul viu e de microbi, Poţi dacă vrei să nu te naşti, Dar dacă eşti te şi îngropi. E fericit cuvântu-n gând, Rostit, urechea îl defăimă, Spre care o să mă aplec Din talgere - vis mut sau faimă? Între tăcere şi păcat Ce-o să aleg - cirezi sau lotuşi? O, drama de-a muri de alb Sau moartea de-a învinge totuşi...