Poezii

Ion Minulescu Poveste scurtă Pe când iubeam - C-am suferit şi eu de-această boală - Iubeam o fată care mă-nşela Exact ca-n poezia mea: Romanţa celei care-nşeală, A cărei eroină era ea!... Dar într-o noapte eroina mea Mă părăsea - de daruri încărcată - Şi, luându-şi martori stelele şi luna, Jura că pleacă pentru totdeauna Şi n-are să mai vină niciodată - Mărturisire, vai... adevărată!... Şi iată cum iubita mea, În noaptea când mă părăsea, N-avea să-mi lase la plecare Decât un pat pe trei picioare Iar în dulapul din sufragerie Un sfert de cozonac cu nucă Şi-o scobitoare-nfiptă-n el - Simbolul sufletului ei rebel, Cu care dorul ei de ducă Teatraliza eterna tragedie A-nşelătoarelor ce mor Neplânse de-nşelaţii lor - Exact ca-n poezia mea A cărei eroină era... Ea!...