Poezii

Ion Minulescu Romanţa celui ce s-a-ntors Tăceţi, voi toţi din jurul meu, Vă rog tăceţi - Că-s obosit, Şi-aş vrea să dorm, Şi-aş vrea să mor, De-ar fi să pot muri curând şi mai uşor Ca cei ce-s morţi de mult!... Tăceţi, Vă rog tăceţi... Abia sosit, Voi mă-ntrebaţi pe unde-am fost!... O, de-aţi şti voi ce drumuri lungi, M-adăpostea, pribeag mereu tot pe-alte mări!... Ce fund de zări O, de-aţi putea porni şi voi Pe unde-am fost!... O, de-aţi putea şi voi cândva, Pornind grăbiţi pe urma mea, Să rătăciţi ne'ntrebători Şi ne'ntrebaţi!... Să vânturaţi pământul tot - În lung Şi-n lat - Şi fund de văi, Şi vârf de munţi, necercetat, Să cercetaţi Ne'ntrebători Şi ne'ntrebaţi!... O, de-aţi putea-ntâlni şi voi ce-am întâlnit - Femei cu ochi frumoşi de bronz Şi guri de-argint, Ce le-am iubit, Şi le-am iertat - Căci toate mint, Cum i-au minţit Pe toţi pe câţi i-au întâlnit! O, de-aş putea să vă spun tot... Dar nu - Plecaţi... Că-s obosit - Şi-aş vrea să dorm, Şi-aş vrea să mor, De-ar fi să pot muri curând şi mai uşor!... M-aţi ascultat - Vă mulţumesc... Acum plecaţi.