Poezii

Zorica Latcu Rodire Miez alb in samburele meu de lut, In mine-ai fost si nu Te-am cunoscut. Sau poate eu eram in Tine-nchisa Ca samburele-n carnea de caisa? Cazusem in pamant de undeva Si miezul dulce-n mine astepta... A fost o vreme seceta in tara, Livezile pe dealuri se uscara, Padurile ardeau adanc pe cer, Si iarna fu senina si cu ger. In mine miezul alb statea-n nestire, El nu-si pierdu puterea de rodire. Ca ceara-n uscaciune m-am topit, Dar lacrimi izvorand, m-au racorit. Si lacrimi dupa lacrimi se-nsirara, Urzind manoase ploi de primavara. Crengi mari, cu blanda floare, au crescut Din miezul samburelui meu de lut. Ci nu stiu cum sa Te numesc, Iubire: Parinte, frate, domn, prieten, mire... Caci sa vorbesc cu mestesug nu stiu, Dar parca, Doamne, Muma-mi esti si Fiu.