Poezii

Ana Blandiana Refren La cei ce acum își încep călătoria prin regnuri În pântecele mamelor lor (Ah, viitorul!) Sau poate nici n-au ajuns până acolo Și mamele lor sunt încă fetițe jucându-se Cu elementele chimice nedevenite sămânță (Ah, viitorul!) La ei mă gândesc, La momentul în care vor vrea să afle Cum am reușit; La cei ce vor fi Incapabili să-și imagineze Și neînstare să vadă Prin fereastra murdară Întotdeauna închisă Între decenii (Ah, viitorul!) Cruzi și încă onești, Netrecuți prin târgul de sclavi, Prin mezatul ideilor (Ah, viitorul!) Pe ei îi visez Întrebându-se Cum de nu mi-am pierdut Nici viața, nici mințile; Cei ce acum nu sunt Decât o iluzie incertă, O presupunere optimistă (ah, viitorul!) Mă vor întreba În limba lor necunoscută Cum de am reușit să ajung Până la ei, Dacă voi ajunge (ah, viitorul!) Și eu voi simți Că nu le pot răspunde "Prin absurd", Pentru că absurdul e o noțiune Intraductibilă Dintr-o epocă în alta.