Poezii

Nichita Stănescu Al meu suflet, Psyhée A venit un înger şi mi-a zis: - Eşti un porc de câine, o jigodie şi un rât. Pute iarba sub umbra ta care o apasă; mocirlă se numeşte respiraţia ta! - De ce, i-am strigat, de ce? - Fără pricină! A venit îngerul şi mi-a zis: - Mai străvezie este sticla decât cel mai statornic gând al tău! În curând ai să mori şi viermi îţi vor forfoti în nări, în bot, în rât, în trompă! - De ce, i-am strigat, de ce? - Fără pricină! îmi zise îngerul... Apoi îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul a plecat cu aripi de aur zburând într-un aer de aur. Fluturi de aur fâlfâiau în aura îngerului de aur. El zbura aiurit, el era cu totul şi cu totul de aur. El se depărta către o depărtare de aur, în care apunea soarele de aur. - De ce te îndepărtezi de la mine, i-am strigat, de ce pleci, de ce? - Fără pricină mi-a răspuns, fără pricină...