Poezii

Adrian Păunescu E prea puţin De-atâtea zilnice-ncercări mizere, De-atâta umilinţă şi păcat, De-atâta moarte câtă ni s-a dat, E prea puţin o singură-Nviere. Şi, totuşi, pe pământul îngheţat, Lumina lunii drepturile-şi cere Şi-n stupi lucrează vechiul dor de miere Şi vânturile primenirii bat. E ca un fel de rupere de ere Şi ca un întuneric luminat, E lupta-ntre femeie şi bărbat, Ca la un alt scandal pentru putere. Şi, vai, în tot ce, zilnic, s-a-ntâmplat, E prea puţin o singură-Nviere. 25 aprilie 1997