Poezii

Nicolae Labiş Nourii Privesc grăbiţii nouri ce-alunecă pe zări, Topindu-se departe şi revenind întruna. Parcă-mi trimit tăcute, nostalgice chemări, Ei, fraţii cu dreptatea, cu ziua şi cu luna. Oceane mari de apă pe-a cerului genuni Câteodată-s limpezi ca lacrima pe-o pleoapă, Revarsă altădată şi trăsnet şi furtuni - Rămân aceleaşi totuşi oceane mari de apă. Ce chipuri prinde-n slavă al norilor convoi! Centauri, turme, nave, creneluri de redută... Noi îi urâm când grindini revarsă peste noi, Noi îi iubim, cu stropii lor calzi, când ne sărută.