Poezii |
Ion Minulescu
Nihil Ascultă!... Nisipul aleii Trosnește ca focul din vatră, Și treptele scării de piatră Sărută pantofii femeii Ce bate grăbită la poartă Cu degete-absente de statuie spartă... Privește!... Tăcerea coboară-n spirale Rotunde și-ovale, Ca niște confeti de-aceeași culoare... Aleea-i o stradă cu două canale În loc de trotuare, Castanii par mături proptite de zid, Iar scara de piatră (în loc să se urce) Coboară cu treptele-n vid... Privește și-ascultă - Ce liniște goală... Solemnă... Și mută!... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Deșteaptă-te, frate, și nu mai visa, C-afară nu-i nimeni - Nimic din ce-ai vrea O dată măcar să mai fie... E numai femeia din fotografie, O mapă cu "lied!-uri" de Grieg pe pian Și fumul ce urcă din pipă-n tavan... |