| Poezii |
|
|
|
|
|
|
Daniel Branzai
Nãdejde Gidesc ades in cumpana-nserarii La ziua care moare inc-o dat^ Si ma intreb: "E oare-a innoptarii Izbinda? Cerul n-are leac?" "Atunci cind ura biruit-a firea Si cind prapadul noaptea si-a intins, Nu-i intrupare-n stare omenirea Din necuprins s-o-opreasca inadins ?. "S-o lege-n loc si-n friu sa-i puna fuga ce spre abis o poarta nesfirsit. Sa-i spuie noptii: "Nu!" S-asculte ruga Si sa ne-ntoarca iar spre rasarit ?" Din cer inalt, Luceafar din tarie Imi spune tainic sfat din infinit: "De-i moarte noaptea care va sa vie, Christos e zorii care-au rasarit !" 1982, Pascani
|
|
 |