Poezii

Nichita Stănescu Muzica Deodată au venit pe sub copaci. Duceau cu ei o chitară care lăsa în seară o umbră grea, triunghiulară. După aceea au început să cânte şi melodia a întins spre tine braţele ei reci. Eu mă uitam în pământ, în miezul pământului, să te zăresc când ai să treci. Melodia întindea spre tine braţele ei feline, braţele ei reci, şi n-am simţit când te-a-mbrăţişat cu îmbrăţişarea pe care uneori ţi-o dă înserarea, electric şi-ntunecat. Melodia ospăta din tine cum ospătează dintr-o pradă o forfotă de raci. Deodată au plecat de sub copaci. Duceau cu ei o chitară cu o umbră grea, triunghiulară, smulsă din seară, ruptă din seară. Când mi-am întors spre tine chipul zăzui doar un schelet ce-l lustruia nisipul. O, draga mea, iubita mea, femeia mea, bine-ai venit dintotdeauna. Ţi-am sărutat arcada, sternul, osul suav ce-mpodobeşte mâna, scheletul clipei străbătând eternul...