Poezii

Ion Minulescu Romanța răspunsului mut Ce văd!... E-adevărat?... Tu ești?... Cum?... N-ai murit?... Tot mai trăiești?... Pendulă care te-ai oprit din mers, Încerci acum să mergi în sens invers?... Hai!... Spune-mi... Spune-mi tot ce știi... Să-mi spui chiar și minciuni, Să-mi spui Ce n-ai spus nimănui - Nici celor morți, Nici celor vii ... Ce victime ai mai făcut Din clipa-n care urma ți-am pierdut?... Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc Și-a reușit să-ți pună inima la loc?... Și care-anume sfânt din calendar Te-a sfătuit să te-ntâlnești cu mine iar?... De ce zâmbești? E-adevărat?... Te-ai răzgândit?... Ne-am împăcat?... Iar ne iubim?... Sau, poate, și-azi ne regăsim Aceiași vechi dușmani?... Dar tu mai știi după câți ani?... Eu te-am iertat de mult!... Dar tu?... Răspunde-mi "Da"... Răspunde-mi "Nu" - Totuna mi-e!... Știi tu de ce - La tine "Nu" și "Da" nu sunt Decât aceleași vorbe-n vânt!... De ce te temi?... De ce-ți ascunzi În palme ochii tăi rotunzi?... De ce-ți aprinzi ca un semnal De foc bengal Obrajii tăi de porțelan Și inima de Caliban?... Răspunde-mi!... Vreau să știu și eu, De ce-ai venit?... De dragul meu? Sau, poate, n-ai venit decât Să-mi torni, ca și-n trecut, pe gât Un păhărel de coniac, Ca eu să tac, Iar tu să țipi Și să dispari, apoi, suspect, Cu voluptatea unei bombe de efect!... Ce zici? Așa e c-am ghicit De ce-ai venit?... De ce te-ncrunți și nu-mi răspunzi?... Ce nou secret îmi mai ascunzi?... De ce scrâșnești din dinți Și taci?... Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând să faci? Deschide-ți gura - mii de draci! - Și lasă-mă să-ți mai sărut... Nu gura... Ci răspunsul mut!...