| Poezii |
|
|
|
|
|
|
Ana Blandiana
Mamă Mamă, întâiul meu mormânt, Beznă fierbinte, Cu-atâta nerăbdare prostească părăsită, În timp ce fiecare bulgăr Al țărânei sale Se-mpotrivea plecării fără rost. Îmi vei ierta vreodată învierea, Grăbita înviere ce mă rupea de tine Pentru ca, din lumină în lumină, Să mă apropie de-o altă moarte? E tot mai frig, Străinătatea mă pătrunde, Pe cum mă urc se șterge drumul înapoi. E-atâta depărtare pân' la tine, Că s-ar putea-nălța biserici Să mijlocească rugile-ntre noi. 
|
|
 |