Poezii |
Ana Blandiana
Legături Totul este eu însămi. Dați-mi o frunză care să nu-mi semene, Ajutați-mă să găsesc un animal Care să nu geamă cu glasul meu. Pe unde calc pământul se despică Și morții care poartă chipul meu Îi văd îmbrățișați și procreând alți morți De ce atâtea legături cu lumea, Părinți atâția și urmași siliți Și toată-această nebunească-asemănare? Mă hăituiește universul cu mii de fețe ale mele Și nu pot să mă apăr decât lovind în mine. |