Poezii

Nichita Stănescu Lecţia despre cub Se ia o bucată de piatră, se ciopleşte cu o daltă de sânge, se lustruieşte cu ochiul lui Homer, se răzuieşte cu raze până cubul iese perfect. După aceea se sărută de numărate ori cubul cu gura ta, cu gura altora şi mai ales cu gura infantei. După aceea se ia un ciocan şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului. Toţi, dar absolut toţi zice-vor: - Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!