Poezii

Ana Blandiana Joc Uite, ploaia coase Cerul de pământ Cu fir de mătase Răsucit de vânt. Uite, iarba ţese Pământul de nori. M-am gândit adese- Ori, adeseori: De la voi se vede Iarba ca o ploaie Care curge verde Peste cer şi-l moaie, Iar ploaia o fi Pe-a norilor cale O iarbă mai gri Sub tălpile tale. Hai să facem schimb, Să vezi şi tu cum e - Tu îmi dai un nimb, Eu îţi dau un nume; Iar dacă ne-ntreabă Care-or fi din două - Ploaia-n nori e iarbă, Iarba-n ceruri plouă; De ne ispiteşte Care-i adevărul - Ploaia-n nouri creşte, Iarba spală cerul.