Poezii

Ion Minulescu Rânduri pentru întregirea mea Azi-noapte-am încercat să mă-ntregesc Cu focurile globului ceresc!... Dar teama de-a rămâne tot ce sunt A sugrumat în mine orice-avânt - Şi-azi-noapte n-am putut schimba nimic Din existenţa mea de mozaic!... Azi-noapte-am fost învins - E-adevărat!... Învinsul, insă, n-a capitulat!... Dar cum mi-am pus în gând să mă-ntregesc, Întâmple-se orice s-ar întâmpla, La noapte - Cea din urmă noapte-a mea - Voi fi eroul unui "fapt divers" banal, De care numele-am să-mi leg, Ca şi defunctul meu coleg, Sărmanul Gérard de Nerval!... Şi-atunci, Din trupul spânzurat De felinar Se va-nălţa un crin imaculat, Şi Duhul Sfânt va coborî-n pahar... Iar spectrul celui care-am fost ce sunt Se va lipi pe cer, în chip de Stea, Şi-n locul meu nu va rămâne, pe pământ, Decât mormântul agresiv Şi textul comemorativ, Cu care viitorii cărturari Vor proslăvi-ntregirea mea Ca şi-ntregirea României Mari, Pe Arcul de Triumf, de la... Şosea!...