Poezii

Ana Blandiana În jar Ardeţi satele, strigă Crişan, Ardeţi satele care nu se ridică, Faceţi-le holde mănoase de foc Să rodească neascultarea prin vreme, Să se stârpească ultimul sâmbur de frică, Înălţaţi biserici de flăcări în loc Şi cântaţi în ele blesteme! Ardeţi satele, strigă Cloşca, Ardeţi satele care nu se răscoală, Să se mistuie toată răbdarea din ele, Nici un fir de umilinţă să nu mai poată-ncolţi, Înălţaţi din flăcări până la nouri castele Şi locuiţi-le cu îndrăzneală În veacul veacurilor vii! Numai Horia tace şi se uită în jar: Nu poate fi în zadar, în zadar, în zadar...