Poezii |
Vasile Alecsandri
Hora * Iată! hora se pornește Sub stejar, la rădăcină. Iată! hora se-nvârtește... Vină, puico, vină. Lângă mine vin', drăguță, Să te pot strânge de mână Ca ieri seara, la fântână; Mario, Măriuță! Duh-de-Spaimă! Piei-Nălucă! Sună bine-n cobză, sună, Să nu-ți fac spetele strună Și chica măciucă. Tu, Fes-Roș cu giubea lungă! Din arcuș trage mai tare, Căci în gard am un par mare Și mulți bani în pungă! Tot așa pân-în deseară! Mult frumoasă-mi e puicuța, Ca o zi de primăvară, Maria, Măriuța! Tot așa, tot voinicește! Nu mă dați, măi, de rușine, Căci gurița ce-mi zâmbește Vâră dracu-n mine. Mi-am pus flori la pălărie, Mi-am pus flori, mi-am pus mărgele Să se uite cu mândrie Puicuța la ele. Am cămașă cu altiță, Tot de fir și de mătasă, Am pe spate-o durduliță... De nime nu-mi pasă! Nici de vornic, nici de dracul, Nici de vrajă ciocoiască, Nici de turc, nici de cazacul... Tara să trăiască! Bateți toți într-o lovire Să vuiască-n fund pământul; Lumea-ntreagă să se mire, Și Dumnezeu sfântul! Sunt sătul de biruri grele Și de plug, și de lopată, De ciocoi, de zapciele Și de sapă lată. Astăzi horele sunt pline! Crape-mi sura opincuță, Și să mor în joc cu tine, Mario, Măriuță! * Hora este chiar jocul cel vechi al romanilor și care era cunoscut sub numele de chorus. În timpul horei este obicei ca unul din dănțuitori să cânte din gură și să deie astfel tonul danțului. |