Poezii |
Adrian Păunescu
Hipnoză de toamnă E-o liniște plătită-atât de scump Și e o pace de sorginte sfântă De se aude tăinuit cum cântă Mătasea în știuleții de porumb. Colinele se-ntunecă de cai, Amărăciunea toamnei reînvie Și cade sufletul din ciocârlie Pecetluind țâțânile din rai. Dinspre poteci de purpură subțire Se cântă imnul nunților de cerbi, Cerboaice senzuale fată-n ierbi Și reîncep legende să respire. Orfeu, curând, va fi răpit de sterpi Și-nchis într-un azil de patru lire. |