Poezii |
Nichita Stănescu
Greșirea cerului Zburau vulturii întorși pe spate și cu gheara întoasră în sus ca pe niște miei să fure, steaua cu lumină ondulată; Ca pe niște miei să fure de sus lumina ochilor mei. Zburau vulturii întorși și pe spate prin cer spinările lor coborâseră jos și se ștergeau de șternul meu. Cel le era trupul meu de carne, pământul le era lumina aceea de sus a ochilor mei |