Poezii

Lucian Blaga Flori de mac În frunza de cucută amară îmi fluier bucuriile-și-o neînțeleasă teamă de moarte mă pătrunde, cum vă privesc pe malul mării de secară, flori de mac. Aș vrea să vă cuprind, că, nu știu cum, petalele ce le purtați îmi par urzite din spuma roșie a unui cald și-nflăcărat amurg de vară. Aș vrea să vă culeg în brațe feciorelnicul avant, dar vi-e atât de fragedă podoabă, că nu-ndrăznesc, o, nici la pieptul gândurilor mele să vă strâng. Și-as vrea să vă strivesc, că sunteți roșii, roșii cum nu au putut să fie pe pământ decât aprinșii, mari stropi de sânge ce-au căzut pe stânci și pe nisip în Ghetsemani de pe fruntea lui Isus, când s-a-ngrozit de moarte. (1921)