Poezii

Mircea Cărtărescu Fata cu șosete de diamant zveltă ca o pipetă trece pe bicicletă fata cu șosete de diamant. ea are părul de diamant și fața de diamant și fustă verde de brocart. în pulpa de sticlă a acestei fetițe se vede săpat un mecanism cu rotițe și un piston de argint. rotițele se rotesc pistonul pompează și adolescenta înaintează târându-și părul de diamant pe Calea Moșilor. sub bluza de fildeș sub sânul ce-ntinde-și boticuri rotunde de diamant ea are cosițe legate cu lițe și coastele ei sunt cu totul de diamant. dar aici, în colivia toracică, ea are un colibri. la etajul patru al colibriului locuiesc eu. acum stau la fereastră și mă uit la pomii de mușama. ce bine e în pieptul ei! cerul e albastru ca peruzeaua! norii sunt de plastilină colorată cum tu, cititorule, poate că n-ai văzut niciodată (pe tine poate nu te-a iubit nici o fată...) aicea soarele e de zgârci, luna de porțelan și până și tractoriștii îl știu pe de rost pe Paul Celan și până și păpădia și mușețelul sunt trase de chinezi, cu penelul. ce fermecată lume! trec prin seară taxiuri de cleștar și scorțișoară și printre limuzine se strecoară fata cu șosete de diamant. în șoldu-i de sticlă are o pâclă de rotițe dințate și un piston de argint. rotițele se rotesc, pistonul pompează și adolescenta înaintează târându-și părul de diamant pe Calea Moșilor.