Poezii

Ion Minulescu Romanţă fără muzică Nu-i nimeni... nimeni să ne vadă şi să ne-auză - Nu pleca! Dă-mi degetele-ţi inelate să le sărut ca şi-altădată, Dă-mi degetele-ţi inelate - Poeme-n pietre nestemate - Vreau să le-nvăţ pe dinafară şi să le cânt, Dă-mi mâna toată, Căci nu-i în tot salonul alta, aşa, la fel cu mâna ta. Rămâi cu mine toată seara... Ce-ţi pasă dac-o să sfârşească Orchestra valsul?... Tu nu ştii Că nu-i în tot salonul altul la fel ca mine să iubească? Deschide-ţi braţele - Altarul în care mă-nchinam alt'dată - Deschide-mi braţele şi prinde-mi în ele braţele-obosite, Apleacă-ţi gura-nsângerată, Şi sărutările-ţi aprinse înseamnă-le pe-obrazu-mi pal. Înseamnă-le la rând, să-mi steie pe veci de pază, Neclintite, Ca păsările legendare pe malul lacului Stymfal!...