| Poezii |
|
|
|
|
|
|
Nichita Stănescu
Evocare Ea era frumoasă ca umbra unei idei, - a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatră proaspăt spartă a strigat dintr-o limbă moartă. Ea nu avea greutate, ca respirarea. Râzânda și plângânda cu lacrimi mari era sărată ca sarea slăvită la ospete de barbari. Ea era frumoasă ca umbra unui gând. Între ape, numai ea era pământ. 
|
|
 |