Poezii

Nichita Stănescu Estompare Din ce în ce te stingi, te ștergi de peste sternul meu, faptura, dira lucindă și, de melci, tandra arsură. Abia te țin într-un cuvânt, ori în albastrul meu iris, iarba-ncolțind dintr-un pământ de somn, de vis. Dacă-nchid ochiul, te strivesc în pleoape, dacă respir, te-mping în aer, neoglindito peste ape tu, dulce vaer. Ah, vine norul și mă șterge cu un burete foarte rece. Rămân ce-am fost, un tron de rege din care ai plecat de mult...