| Poezii |
|
|
|
|
|
|
George Bacovia
Dies irae Cât de străin sunt de țara mea Și nici un dor nu mi-a rămas - Gând rău și-ntunecat Închide al dreptății glas. Va fi târziu în ziua-aceea... Și bântuie în calea mea Tăceri de vremi, sinistra foame! Sau cântece ce plâng mereu: - Grăbește nu mai aștepta! 
|
|
 |