| Poezii |
|
|
|
|
|
|
Ana Blandiana
De bună voie Am început cu puțin, nici măcar vină, Un gest nefăcut, un zâmbet mușcat, Și ce hecatombe de dragi cadavre acum - De bună voie, de bună voie, de bună voie, Interzis, pedepsit, suprimat. De mult a dispărut orice solidaritate cu mine A copacilor Și semnul izvorului care mă prevenea Când era otrăvit. Să mai aștept, când păsările-nvață să zboare De teamă să nu-mi fie-n preajmă, Să nu le ucid? Când șerpii se ascund în pământ, Viermii în mere, Și iarba-mprejur nu mai îndrăznește S-adăpostească frunzele-apuse ? Când, îngrozit, universul contemplă în mine O cumințenie pe care nu mi-o dăduse? 
|
|
 |