Poezii

Nichita Stănescu Şi poate de aceea... Şi poate de aceea, că nu suntem metalici şi nici încetiniţi, şi nici lemnoşi,- de aceea poate, când cocoşii galici se bat cu penele-nfoiate şi frumoşi,- noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid şi-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus, şi soarele se alungeşte spre el şi îşi deschid încă ceva din ele luminile de nespus. şi se curbează câmpul supt, spre globul acesta, doritor, şi viitorul îşi întinse leneş lobul înspre prezent, rupându-se din viitor De-aceea poate apărăm mai palizi, şi-n largi mişcări orizontale, de înot, un glob de gând întindem, tot şi tot mai sus, spre sorii candizi... până se lipesc de el bucăţi de cer albastre şi-aterizate păsări, cu umbrele zburând, şi relieful viu al trupurilor noastre devine relieful acestui glob de gând.