Poezii

Nichita Stănescu Cotropirea frunzelor Smulgem frunzele şi facem pat din osul pomilor paştem iarba şi o toarcem prin burta flămânzilor. Ne uităm în sus, la stele, neştiind că-s mai departe frunzele din pom, acele scuturând în toamnă moarte. Nu-ntre oameni e cuţitul duşmănia, sfântă milă ci-ntre sânge, vai, şi verdea neânvinsa clorofilă.